Un copil- un pom

             Într- o frumoasă zi de sfârşit de octombrie, pe 29, 
inspiraţi fiind de acţiunea la nivel naţional,  toţi elevii claselor primare din locaţia unde învăţăm au hotărât să planteze pomi, pentru ca peste ani, văzându- i, să poată exclama: ,, -Acesta este pomul meu!’’.

            Astfel, după ce au discutat cu învăţătorii despre importanţa păstrării unui mediu natural cât mai curat, despre pericolele poluării- această boală teribilă ce s- a tot întins în ultimii ani peste întreaga planetă, despre necesitatea luptei cu ea, inclusiv prin sădirea de puieţi, înarmaţi cu uneltele necesare, au ieşit în curte, motivaţi pentru o cauză nobilă.

            Printre cei mai mici erau şi şcolarii de la clasa pregătitoare A, mici, dar voinici…

           Alături de domnul învăţător, au ales cu grijă locurile, apoi au săpat gropile, le- au udat din belşug cu apă şi apoi au înfipt cu nădejde rădăcinile pomişorilor pe care i- au adus de acasă. Munca au făcut- o  cu toţii, ca o adevărată echipă. La final, au privit cu drag  pomii sădiţi, promiţând ca, până se vor prinde   cu rădăcinile vajnic în pământ, să îi ude zilnic, cu apa cea dătătoare de viaţă.

        Concluzia activităţii ecologice derulate s-a desprins firesc: formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei ecologice trebuie să înceapă din anii fragezi ai copilăriei, iar dascălii sunt primii care pot declanşa resorturile intime ale dragostei pentru MĂRIA-SA, NATURA. 

                                                                                    Înv. Gogu Mihail- Cornel