Pagini

duminică, 8 decembrie 2013

Relaţia familie-şcoală-Biserică



         Privind din punct de vedere istoric, relaţia dintre şcoală şi Biserică este una de filiaţie, prima dezvoltându-se în tinda celei de-a doua, preotul sau dascălul fiind primii învăţători ai copiilor. Şcoala a rămas mereu aproape de Biserica neamului, indiferent de vitregiile istoriei. Întreaga spiritualitate românească izvorăşte din unitatea de viziune şi acţiune a celor două instituţii. Prin intermediul ambelor, societatea a rezistat, deoarece a păstrat, a transmis şi a cultivat adevăratele valori spirituale, culturale, morale, sociale.

            Astăzi, în lumea noastră modernă, asistăm la o curioasă tendinţă de dezbinare între stâlpii educaţionali ai tinerelor vlăstare. În şcoala românească actuală se resimt, pe de o parte consecinţele ideologiei materialist-atee din vremea comunismului, iar pe de altă parte, influenţele unei lumi în plin proces de secularizare, aşa încât încet-încet, şcoala românească tinde să se distanţeze de Biserica fiindcă în ea bate „vântul” autonomiei faţă de Dumnezeu. Lipsa credinţei la mulţi tineri se explică şi prin dorinţa acestora de a se revolta prin obiceiuri noi împotriva tradi­ţiilor părinţilor lor făcând taman pe dos totul, ajungând astfel la compor­tamente de-a dreptul bizare, care sfidează orice bun-simţ.
O şcoală fără Dumnezeu nu mai poate face ordine in vieţile discipo­lilor. Ea le poate pune la dispoziţie calculatoare, laboratoare moderne în ve­derea specializării într-un domeniu sau altul de ştiinţă, poate să fie „legată” la circuitul pe Internet, să le creeze condiţii de „a ieşi în lume”, dar nu va putea fără Dumnezeu să îi ferească de robotizare, de abrutizare şi de pericolul de a deveni oameni fără rădăcini. Într-adevăr, prin ştiinţă şi tehnică omul a dobândit o mare putere asupra naturii exterioare, dar rămâne ne­putincios în faţa forţelor iraţionale cu care se confruntă în interiorul lui, de­venind astfel robul patimilor sau al instinctelor dereglate de păcat.
Dacă se va rupe de Biserică şi de Hristos, şcoala nu va putea sluji Binele, Adevărul şi Frumosul, pentru că în Hristos singur se află raţiunea căutării acestor valori, întrucât numai El este Raţiunea supremă imprimată în creaturi şi numai prin El lumea tinde spre Absolut.
Şcoala despărţită de Biserica nu poate izbândi în uriaşa răspundere a educaţiei fiindcă i se împotrivesc o serie de „ideologi”, „filosofi”, „mo­ralişti” şi „educatori”, vedete, superstaruri, megastaruri, oameni fără Dum­nezeu, fără căpătâi şi familie, care, prin exemplul prost pe care îl dau cu viaţa lor proprie în mass-media şi la concerte, îi îndeamnă pe tineri la imo­ralitate, le insuflă să renunţe la ruşine.
În concluzie, Biserica doreşte să-şi împlinească funcţia învaţătorească împreună cu şcoala, cu acea şcoală care se raportează la tradiţiile şcolare româneşti şi la Hristos. Biserica are nevoie de o asemenea şcoală şi şcoala, la rândul ei, are nevoie de Biserică pentru a găsi în ea puterea harului în vederea sfinţirii efortului de înălţare a oamenilor.Ideal ul edueÎn societatea românească actuală au început să apară tot mai multe obstacole împotriva procesului educativ. Este de ajuns să ne gândim doar la câteva dintre acestea, cum ar fi secularizarea, ateismul, indiferentismul religios, materialismul, lipsa de formare religioasă a oamenilor, violenţa, sărăcia spirituală, pentru a ne da seama ce luptă se dă în sufletul unui copil, şi cât de greu îi este unui copil să străbată şi să încheie cu rezultate bune în prima parte a vieţii sale întreg procesul educativ.
Familia, şcoala şi Biserica sunt pe aceeaşi parte a baricadei în cadrul procesului educativ. Familia nu poate în condiţiile actuale să ducă singură la îndeplinire opera de educaţie, şi în acest sens ea are nevoie de ajutorul întregii societăţi. Statul şi Biserica sunt obligate să asigure toate ajutoarele posibile pentru ca familia să-şi poată exercita obligaţiile, dar şi drepturile educative. Şcoala are o importanţă deosebită între mijloacele de educaţie, deoarece ea „cultivă cu grijă statornică facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul cultural moştenit de la generaţiile trecute, promovează simţul valorilor, pregăteşte pentru viaţa profesională şi generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează spiritul de bună înţelegere.            
 
                                                                                                   Prof. Sava Iulia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog