Privind
din punct de vedere istoric, relaţia dintre şcoală şi Biserică este una de
filiaţie, prima dezvoltându-se în tinda celei de-a doua, preotul sau dascălul
fiind primii învăţători ai copiilor. Şcoala a rămas mereu aproape de Biserica
neamului, indiferent de vitregiile istoriei. Întreaga spiritualitate românească
izvorăşte din unitatea de viziune şi acţiune a celor două instituţii. Prin
intermediul ambelor, societatea a rezistat, deoarece a păstrat, a transmis şi a
cultivat adevăratele valori spirituale, culturale, morale, sociale.
Astăzi, în lumea
noastră modernă, asistăm la o curioasă tendinţă de dezbinare între stâlpii
educaţionali ai tinerelor vlăstare. În şcoala
românească
actuală se resimt, pe de o parte consecinţele ideologiei materialist-atee din
vremea comunismului, iar pe de altă parte, influenţele unei lumi în plin proces
de secularizare, aşa încât încet-încet, şcoala românească tinde să se
distanţeze de Biserica fiindcă în ea bate „vântul” autonomiei faţă de Dumnezeu.
Lipsa credinţei la mulţi tineri se explică şi prin dorinţa acestora de a se
revolta prin obiceiuri noi împotriva tradiţiilor părinţilor lor făcând taman
pe dos totul, ajungând astfel la comportamente de-a dreptul bizare, care
sfidează orice bun-simţ.
O şcoală fără Dumnezeu nu mai poate face
ordine in vieţile discipolilor. Ea le poate pune la dispoziţie calculatoare,
laboratoare moderne în vederea specializării într-un domeniu sau altul de
ştiinţă, poate să fie „legată” la circuitul pe Internet, să le creeze condiţii
de „a ieşi în lume”, dar nu va putea fără Dumnezeu să îi ferească de
robotizare, de abrutizare şi de pericolul de a deveni oameni fără rădăcini.
Într-adevăr, prin ştiinţă şi tehnică omul a dobândit o mare putere asupra
naturii exterioare, dar rămâne neputincios în faţa forţelor iraţionale cu care
se confruntă în interiorul lui, devenind astfel robul patimilor sau al
instinctelor dereglate de păcat.
Dacă se va rupe de Biserică şi de
Hristos, şcoala nu va putea sluji Binele, Adevărul şi Frumosul, pentru că în
Hristos singur se află raţiunea căutării acestor valori, întrucât numai El este
Raţiunea supremă imprimată în creaturi şi numai prin El lumea tinde spre
Absolut.
Şcoala despărţită de Biserica nu poate
izbândi în uriaşa răspundere a educaţiei fiindcă i se împotrivesc o serie de
„ideologi”, „filosofi”, „moralişti” şi „educatori”, vedete, superstaruri,
megastaruri, oameni fără Dumnezeu, fără căpătâi şi familie, care, prin
exemplul prost pe care îl dau cu viaţa lor proprie în mass-media şi la
concerte, îi îndeamnă pe tineri la imoralitate, le insuflă să renunţe la
ruşine.
În concluzie, Biserica doreşte să-şi
împlinească funcţia învaţătorească împreună cu şcoala, cu acea şcoală care se
raportează la tradiţiile şcolare româneşti şi la Hristos. Biserica are nevoie
de o asemenea şcoală şi şcoala, la rândul ei, are nevoie de Biserică pentru a
găsi în ea puterea harului în vederea sfinţirii efortului de înălţare a
oamenilor.Ideal ul edueÎn societatea
românească actuală au început să apară tot mai multe obstacole
împotriva procesului educativ. Este de ajuns să ne gândim doar la câteva dintre
acestea, cum ar fi secularizarea, ateismul, indiferentismul religios,
materialismul, lipsa de formare religioasă a oamenilor, violenţa, sărăcia
spirituală, pentru a ne da seama ce luptă se dă în sufletul unui copil, şi cât
de greu îi este unui copil să străbată şi să încheie cu rezultate bune în prima
parte a vieţii sale întreg procesul educativ.
Familia, şcoala şi Biserica sunt pe aceeaşi parte a
baricadei în cadrul procesului educativ. Familia nu poate în condiţiile actuale
să ducă singură la îndeplinire opera de educaţie, şi în acest sens ea are
nevoie de ajutorul întregii societăţi. Statul şi Biserica sunt obligate să
asigure toate ajutoarele posibile pentru ca familia să-şi poată exercita
obligaţiile, dar şi drepturile educative. Şcoala are o importanţă deosebită
între mijloacele de educaţie, deoarece ea „cultivă cu grijă statornică
facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul
cultural moştenit de la generaţiile trecute, promovează simţul valorilor,
pregăteşte pentru viaţa profesională şi generând relaţii de prietenie între
elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează spiritul de bună înţelegere.
Prof. Sava Iulia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu