Râu
moldav şi ţărm finit
Povestea
nu s-a sfârşit:
Sunt Stoleru
Nicolae
Ce – am dat
numele măreţ
Şcolii voastre de
la Baia
Şi altor
oameni semeţi.
Dascălii de pe atunci
Spuneau copiilor
prunci.
Cuvântul învăţător
Era rostit mai uşor.
Acum nu mai e aşa,
Cum era pe
vremea mea:
Copiii umblau
desculţi,
Aveau sudoare pe
frunţi.
Azi, văd chipul
de copil
Neîmplinit şi
mai umil.
Văd o joacă
nejucată,
Văd câmpie
neumblată...
Eu, Stoleru
Nicolae,
Aş veni la voi în
sat
Să văd ce s – a
mai păstrat,
Dacă omul e
curat,
De copilul e
copil,
De creştinul e
creştin.
Copilul:
Dascăl sfânt ,
la noi în sat
Tot a nins şi a
plouat,
Apele tot s – au
purtat,
Câmpurile s- au
arat,
Dar de tine n –
am uitat...
Ştii, bătrâne, şcoala
mea
Se numeşte ca
mata.
Azi, aici e sărbătoare
Pentru mic şi
pentru mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu