Iarna sclipitoare

       Într-o zi frumoasă de iarnă pe când norii au început
să cearnă steluţe argintii, soarele nu mai era darnic şi nu mai avea puteri miraculoase.

    Eu şi cu verişoara mea, Andreea, ne gândeam la culorile preferate şi ne miram uitându-ne la iazul de oglindă şi la fulgii, flori  mici şi rotunde, minuni de-o secundă. Gândindu - ne la culorile noastre preferate, Andreea îmi spusese că ea adoră culorile vii. Iar eu i-am spus că am aceeaşi părere.

-                        -  Andreea, îmi poţi spune de ce îţi plac culorile vii ?

-                       -   Desigur, răspunse ea…

-                      - Mie îmi plac, deoarece pe timpul iernii ele îmi încălzesc sufletul, aşa cum numai primăvara şi vara ştiu să o facă! Pe timpul iernii nu trebuie să fim trişti; Crăiasa a acoperit totul cu mantia ei de gheață şi ne bucură din plin cu strălucirea ei. Să admirăm cât mai mult peisajul imaculat.

-              -   Mă bucur că ţi-am adresat o astfel de întrebare, deoarece  acum vreau să mergem afară şi să profităm de ceea ce Crăiasa Iarna a binevoit să ne bucure inimile. Mergând în curte ,   am văzut  frumoasa rochie de cristale a Crăiesei.

      Ce frumoasă e iarna !   

                                                             Mleşniţă Sorina, cl. a V- a B