Se
naşte la Baia în anul 1899 în familia Zegleanu. Tatăl său a fost notar în comuna Baia, iar mama, Voichiţa, a
fost fiica mai mare a preotului Vasile Mihăilescu. Rămâne de mică orfană de
mamă, care a decedat datorită unei epidemii în iarna anului 1906. Este
îngrijită de bunica sa dinspre mamă.
A
urmat şcoala primară având ca învăţători pe soţii Maria şi Nicolae Stoleru, de
la care şi-a însuşit cunoştinţe temeinice, fiind o elevă foarte conştiincioasă.
În anul 1914 s-a prezentat la examenul de admitere la Şcoala Normală „Mihail
Sturza” pe care o absolvă în anul 1920. După absolvirea şcolii este numită
învăţătoare la Şcoala primară de băieţi din Baia. Un an mai târziu se
înfiinţează Şcoala primară de fete din Baia, iar dânsa a fost numită directoare
a şcolii. În anul 1922 se căsătoreşte cu învăţătorul Gheorghe Onişoru, care
funcţiona la Şcoala primară de băieţi
din Baia.
Învăţătoarea
Eugenia Onişoru şi-a închinat toată viaţa educării elevilor satului Baia până
la ieşirea la pensie. Fire blajină şi modestă, s-a ocupat în egală măsură de
elevii satului, dar şi de gospodinele satului. Lecţiile ei erau foarte
atractive. A confecţionat foarte mult material didactic, care a rămas în şcoală
şi după ieşirea ei la pensie. Elevii clasei aveau un nivel de cunoştinţe
ridicat. Cu ocazia unei inspecţii la clasă, s-a constatat că la obiectele
aritmetică şi citire, mai ales, elevii deţineau cunoştinţe avansate. Pentru a
accentua latura practică a învăţământului a înfiinţat un atelier de ţesătorie
unde elevele şcolii din clasele a V-a şi a VII-a lucrau cu multă plăcere.
Elevele erau învăţate să ţese pânză de bumbac şi fuior, pânză de boran-gic.
A
susţinut examenele pentru gradele didactice, primind la inspecţiile speciale
pentru gradul II şi I calificativul Foarte bine. A participat împreună cu
întregul colectiv de cadre didactice la toate manifestările cultural-artistice
care aveau loc în cadrul Casei de sfat şi citire Nicolae Stoleru. În timpul
iernii organiza, cu colegii învăţători, şezători culturale şi cursuri pentru
adulţi. De asemenea îşi vizita fostele eleve şi după absolvire şi dădea sfaturi
utile gospodinelor. A avut doi copii: un băiat pe nume Mureş şi o fiică pe nume
Anişoara. Băiatul moare în timp ce era elev la Seminarul din Galaţi,
producându-i o suferinţă care o va urmări toată viaţa. Fiica devine ingineră şi
lucrează ca cercetător ştiinţific la un mare institut din Bucureşti.
În
timpul celui de-al doilea război mondial pierde toată gospodăria, toată ago-niseala
de o viaţă. În anul 1955 iese la pensie după o muncă de 35 de ani în folosul
copiilor din Baia. În luna noiembrie 1971, după o scurtă suferinţă încetează
din viaţă şi este înmormântată în cimitirul satului Baia, alături de fiul său
iubit, Mureş.
Învăţătoare Potlog Ana
Prof. Potlog Maria-Roxana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu