Se înserase şi începuse să plouă.
Picăturile de ploaie ne salutau la fereastră. Fratele meu alergă în pod,
împiedicându-se de un cufăr fermecat, cine ştie, poate cu rubine şi smaralde.
Eu strigam să văd ce s-a intâmplat. Urcându-mă, am aflat ce a găsit. Am deschis
cufărul şi am zărit câteva cărţi vechi. Pe o copertă scria: „Poveştile sunt cheia intrării în lumea
personajelor ! Citiţi şi veţi înţelege magia lor. Vă rog să povestiţi dorinţa
mea şi altor copii.’’ Semnat, Prinţesa Cărţilor
Noi, ucenicii cărţilor, uimiţi de
mesajul cărţii, ne-am gândit să începem
să citim. Primele cuvinte ne-au furat imaginaţia şi aşteptam să vedem dacă Cenuşăreasa
va merge la bal sau dacă cocoşul a găsit punguţa cu cei doi bani.
Cuvintele poveştilor ne-au răpit şi aşa
am reuşit să intrăm în cărţile pline de aventură şi mister. De atunci, am ştiut
că adevăratele comori nu sunt aurul şi bijuteriile ci cărţile care ne deschid
porţile spre cunoaştere.
Apopei Ioana-Livia
Clasa a
IV-a A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu