Cinstire ţie, scump ÎNVĂŢĂTOR!

Cinstire ţie, scump ÎNVĂŢĂTOR!

Stau şi privesc prelung

La ceas adânc din noapte,

Aceste chipuri blânde

Ce mă privesc din carte.

Şi mă întreb, dar nu găsesc răspuns,

De unde-s, cine-s, în carte cin’ le-a pus?

S-aproprie de mine mama-ncetişor

Şi-ncepe ca să-mi spună… în glas are fiori.

Sunt oameni ce nu trebuie uitaţi, copile,

Au învăţat cândva pe moşul, pe tata şi pe mine!

Iar chipul lor senin, blând şi curat

Multe generaţii de copii au învăţat.

Noi taina slavei cu ei am descifrat,

Ne-au învăţat de toate, pe fiece copil din sat

Şi fiecare, dacă-n viaţă are parte,

Niciodată fără carte nu se poate!

Ne-au învăţat când nu era abecedar

De  tablă şi de cretă nu s-avea habar

Au meşterit cu-atâta trudă şi răbdare

Oamenii, după chipul şi-a lor asemănare.

De-a lungul vremii, nicicând nu a contat

C-a fost bătrân sau tânăr, sărac sau om bogat,

Trăind cu noi alături, ei au dat

Tot ceea ce Dumnezeu i-a înzestrat.

Au fost pe front, în case, pe ogor

Şi peste tot  a lor înţelepciune,

Rămân în inimă la orişicine-

Cinstire ţie, scump ÎNVĂŢATOR!

                                                                    Învăţător Ciofu Irina-Nicoleta