Copilărie...
Chiar dacă anii trec rând pe rând,
copilăria rămâne întipărită în amintirile tuturor oamenilor.
Amintiri mai frumoase şi mai urâte sau
haioase, de care îţi aminteşti şi acum! Cine nu ar mai vrea să se întoarcă în
acei ani în care nu aveai responsabilităţi prea multe şi nici nu prea aveai
grija zilei de mâine!
Personal, aş vrea ca frumoasa mea
copilărie să nu se termine niciodată, să fiu copil şi iar copil... Dar, păcat!
Copilăria e ca un fir de linte, ca un copac ce îşi scutură petalele florilor rând pe rând, văzându-se în cele din
urmă roadele lui mai amare sau mai dulci.
Sunt foarte bucuroasă că am o copilărie
fără griji, de care, din păcate, nu se pot bucura toţi copiii...
Chiar dacă viaţa are şi griji, necazuri,
nevoi, totuşi, în sufletul oricărui om, fie adult, fie în vârstă sau
adolescent, amintiri, ca razele mângâietoare ale soarelui, s-au păstrat. O
frumoasă aducere-aminte, din copilărie, ca un fir de aţă, mai gros sau mai subţire,
a rămas întipărită în mintea şi în inima
fiecăruia dintre noi!
Marian Magda, clasa a VI-a B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu