Toamna în ochi de scriitor

Îşi aşterne peste toate

Veşmintele ei colorate

Şi îngroapă orice floare

Sub frunziş, frumos şi moale.

Şi te duce uşor- uşor

În inima unui crânguşor,

Să vezi acolo tristeţe

Când mâgâi copacii cu blândeţe

 (Şi-ţi aduci aminte de tinereţe.)

Tinereţea a plecat

Şi tu ai rămas îngândurat;

Ai rămas cu tine însuţi

Şi-ţi alini dorul cântându-ţi.

Aşterni acum pe hârtie

Rime pline de duioşie

Şi te gândeşti cum erai

Atunci, când încă mai zâmbeai.

Zâmbeai că aveai un motiv,

Dar acum eşti emotiv

Din pricina singurătăţii,

Ce ţi-a distrus anii tinereţii ...

Mihăilescu Paula-Iuliana

Clasa a VIII-a A