E
toamnă târzie.
Copacii dezgoliţi îşi tremură siluetele
în bătaia vântului care se înteţeşte. Pe cer se adaugă grămezi ameninţătoare de
nori cenuşii. Par nişte balauri uriaşi cu gurile deschise, gata să înghită
pământul.
Deodată, stropi reci de ploaie se
năpustesc peste pământul trudit. Vrăbiile se adună pe sub streşini, căutând adăpost.
Stolul de vrăbii vesele dispare cu repeziciune într-o trestie.
Dar iată că mii de ace şi săgeţi se
îndreaptă spre pământ. Şi încet, încet, se transformă în fulgi sclipitori.
Daaa... Aceştia sunt primii fulgi de
zăpadă. Şi câte bucurii aduc ei!
Albă zăpadă, aşterne-te peste sufletele
obosite de prea multe culori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu