Prea
mici să înţelegem că eram şcolari!
Că
o să citim şi o să scriem
Mii
şi mii de cuvinte
Pe
orice petic de hârtie,
Că
vom realiza târziu, devreme, orişicând...
Că
ne va fi dor de clopoţelul cu glas blând,
De
curtea şcolii cu flori vii
Plină
de profesori, învăţători şi copii.
Gălăgie
mare , mare mai era
Când
pauza pe la noi venea.
Toţi
ieşeam să ne jucăm,
Lecţiile
uitam să le repetăm...
Dar,
cât eram noi de mici,
Realizam
că şcoala este casă de furnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu