Ziua de 15 septembrie 2010, fără să ştim,
ne aducea începutul unui nou capitol din ceea ce însemna, de atunci şi până
astăzi, patru ani în care, alături de colegi, am învăţat să fim uniţi, la fel ca o
familie, alături de domnul diriginte care a ţinut loc de tată pentru noi la şcoală.
Alergând entuziasmaţi către porţile largi
deschise ale şcolii am început uşor-uşor să ne întrebăm ce înseamnă şcoala. Şi-am
aflat ! O întrebare la care răspunsul l-au dat dragii profoseri, cărora le
suntem astăzi datori pentru tot ceea ce
au făcut, care încercau să ne cunoască şi
să ne amintească ceva: ei sunt la şcoală pentru a aduce în inimilor elevilor
roadele învăţăturii şi ale
perseverenţei. Şi-au reuşit
! Acum suntem elevi răspunzători, în clasa a VIII-a, care nu se sfiesc să-şi aducă aminte cum erau în
clasa a V-a, când, pentru prima oara se despărţeau de mult iubita lor învăţătoare, care şi
ea a avut răbdare şi multă încredere că elevii ei timizi vor ajunge într-o zi
copiii care să dorească să-şi cunoască limitele şi, atunci când reuşesc, să-şi
dorească şi mai mult!
Cum eram în clasa a VII-a? Desigur! eram
nerăbdători să ajungem odată în clasa a VIII-a!... Uită-ne acum, elevi mulţumiţi de rezultatele
lor şi care încă işi aduc aminte cu drag de lucrurile frumoase, cât şi mai puţin frumoase,
făcute împreună.
Timizi, nerăbdători şi dornici să
răsfoim cărţile ... aşa mă
gândesc că eram noi la începutul noului
joc din viaţa
noastră. Joc pe care am reuşit să-l ducem pe umeri până în aceste momente, când
ne gândim că, din nou, vom fi nevoiţi să ne despărţim de ,,familia
noastră’’. Nu m-am gândit că o să pot să mă ataşez vreodată atât de tare
de colegi, profesori şi de şcoala care
ne-a fost un cămin al învăţăturii.
De câte ori am râs, am plâns sau am fost
nefericiţi, domnul nostru diriginte, nu s-a dat în lături
să ne ajute, dându-ne sfaturi şi ridicându-ne moralul. Profesorii , merită
toate laudele, pentru că datorită lor astăzi noi suntem elevi sârguincioşi, care
îşi doresc să nu-şi dezamăgească părinii şi dascălii. Momentele tensionate în
care am stat cu sufletul la gură au fost eclipsate, atunci când rezultatele au
fost pe meritul nostru.
La şcoala noastră am învăţat un lucru
pentru toată viaţa- Ai câştigat,continuă,
ai pierdut, perseverează!
De
aici şi gândul că putem întotdeauna mai mult !
Mihăilescu Paula-Iuliana,
Clasa a VIII-a A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu