Suntem în clasa a VIII-a A şi abia acum
ne dăm seama că am petrecut atâţia ani frumoşi în această scoală!... Nu ne-am
dat seama pană acum (şi nici nu o să ne dăm seama) cât de repede a trecut
vremea.
Amintirea însă va rămâne scrisă şi peste mulţi, mulţi ani însemnată pe
acest petic de hârtie. Cuvintele sunt însă prea puţine şi prea sărace pentru a
exprima cu adevărat ce a însemnat pentru mine această şcoală.
Îmi aduc aminte chiar şi acum de primele clipe petrecute în această şcoală când
am trecut pe sub buchetele de flori atunci, în
clasa I; mai târziu, peste patru ani, am fost şi noi cei care am ridicat buchetele de flori pentru
proaspeţii boboci şi iată... acum, după ani de muncă, viitori absolvenţi ai
clasei a VIII-a. Câte s-au întâmplat, de atunci până acum, câte întrebări am
pus, şi câte răspunsuri am primit, câte lacrimi şi câte zâmbete au fost ...
toate abia acum dau roade.
Educatoarele, cele care au avut grijă să
ne introducă în lumea poveştilor, au fost ca şi temelia unei case,
învăţătoarele ne-au zidit şi ne-au
şlefuit, ca noi să ştim de toate, au fost zidarii noştri, iar profesorii ( cei
care ne au şi astăzi în ghidare) au fost şi sunt acoperişul, ferestrele,
intrările şi ieşirile casei noastre,
adică a minţii.
Cu
toţii mereu ne-aţi înţeles, aţi avut încredere în noi că vom fi aceiaşi elevi
silitori ca la început.
Brădăţanu Livia, clasa a VIII-a A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu