Dascălului

Omagiu ţie, scumpe dascăl,

Îţi aduc astăzi preamărire.

Din freamătul inimii mele,

O caldă şi duioasă mulţumire!

Le meriţi pe deplin acestea,

Căci din vechimi tu ai trudit

Pe- altarul cărţii, al luminării

Şi multe minţi ai şlefuit!

Şi mare nu ţi- a fost răsplata

Şi niciodat’ n- ai aşteptat

Onoruri, laude, favoruri

Sau vreun câştig neaşteptat.

Căci, pentru munca ta, mărite,

Ce oare ţi s- ar putea da?...

Nici un cântar din lumea asta

Nu o s- o poată măsura!

Te văd acum în amintire,

Trudind în noapte, pe- un caiet,

Îndreptând greşeli, scriind la cifre,

Zâmbind mai rar, ce este drept.

Şi chiar de sufletul ţi- a plâns

Şi inima- ţi era rănită,

Tu drept şi falnic ai stat în faţa

Zecilor de ochi, clasa- ţi iubită.

Şi biruindu- te pe tine,

Ai descifrat în continuare

Noţiuni grele, dificile,

Ce păreau fără îndreptare.

De- aceea, astăzi, scumpe dascăl,

Omagiu îţi aduc  o floare,

Un simbol mic, care să- ncapă

În inima- ţi atât de mare!

înv. Mihaela Gogu