Poate că trecerea de la gimnaziu la liceu este unul din cele mai importante momente ale vieţii, însă am realizat că mai există şi altele ce nu pot fi uitate, chiar dacă “uitarea este o lege a firii”.
Era începutul unui nou anotimp: toamna. Mă îndreptam spre şcoală...era prima mea zi în postura de liceană. Frunzele moarte ce cădeau din copacii care rămâneau dezgoliţi ca nişte pui golaşi mă făceau să- mi imaginez că frunzele sunt asemeni oamenilor, răpuşi de tristeţe pe frontul de luptă al vieţii . Mergeam încet...parcă ezitam să-mi cunosc noii profesori..noii colegi...M-am oprit pentru câteva minute în faţa şcolii care m-a găzduit mai bine de 10 ani. Deodată m-a cuprins o stare de melancolie şi parcă nu eram în apele mele, dar, totodată, îmi plăcea sentimentul profund ce îşi pusese amprenta pe sufletul meu : melancolia . Mă cuprinse un dor teribil de colegii mei...mi-au revenit în minte momentele când plângeam şi râdeam împreună, când eram aleşi să jucăm în piese de teatru şi ne încurajam unii pe alţii, când mergeam în excursii, când făceam fel de fel de năzbâtii...îmi era dor de profesori, de poveştile unora dintre ei, îmi era dor de tot şi de toţi... “ Unde au rămas acele clipe?” , “De ce timpul ne răpeşte cele mai frumoase amintiri?” . Mii şi mii de întrebări roiau în capul meu şi nu ştiam decât un singur lucru : toate acele clipe s-au dus şi oricât de mult mi-aş dori, ele nu se vor mai întoarce niciodată. Încet, încet , fară să-mi fi dat seama ochii îmi licăreau în lacrimi...ştiam că nu mai e nimic de făcut, de fapt poate un singur lucru : să adun toate amintirile plăcute într-o cutiuţă şi să o ascund în inima mea.
M-am trezit brusc din acea reverie şi mi-am dat seama că era cât pe ce să pierd maşina, cea care avea să mă ajute să intru intr-o „lume nouă”.
Am mai privit o dată şcoala “mea” şi am simţit ceva ciudat...ceva ce nici azi nu-mi pot explica . I-am promis în gând că o voi vizita de câte ori voi avea ocazia şi că niciodată nu voi uita profesorii şi colegii care mi-au fost alături atâţia ani. Acum eram hotărâtă să-mi cunosc noii colegi...eram pregătită pentru un nou inceput...
PUPĂZĂ LAURA – CL . A X.A-
fostă elevă a Şcolii de Arte şi Meserii, Locaţia 2, Baia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu