Soarele apusese. Era seară. Valurile mării se opriseră. Era o tăcere nemărginită. Norii nemişcaţi semănau cu nişte cenuşii străluciri argintate. Iată că a coborât şi întunericul orb. Nu se vedea absolut nimic. Era cu totul şi cu totul fantastic. Niciodată nu fusese aşa întuneric.
Deodată, parcă se ridică luna, cu lumina ei palidă. Eu eram foarte bucuroasă, deoarece nu am mai asistat niciodată la un apus de soare, pe malul mării.
Era nemaipomenit de frumos afară !.....
Gogu Loredana, clasa a VI –a B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu