Obiective istorice

Acum cinci veacuri oraşul avea o piaţă centrală străjuită de Catedrala Episcopală Romano-Catolică în stil gotic al Margaretei, soţia lui Alexandru cel Bun, locul unde se întâlneau drumurile care veneau din diferitele direcţii. În jurul pieţii erau aşezate casele de negoţ şi atelierele meşteşugăreşti, iar înspre râul Moldova, de-a lungul  mai multor canale se înşirau morile, pivele şi steampurile. Faţă de zona centrală de tip burg, cartierele mărginaşe aveau aspectul unei aşezări de sub munte, cu case gospodăreşti construite din lemn şi înconjurate de mici grădini. Cetăţuia veghea de pe o înălţime învecinată, oraşul fiind împrejmuit doar de palisade de lemn.

După opinia unor cercetători, oraşul Baia a fost capitala Moldovei aproape două decenii, timp în care în jurul său a gravitat însăşi istoria Moldovei. De aici, sub Laţcu Vodă, capitala se mută la Siret, iar în vremea lui Petru Muşat la Suceava.

Pe la jumătatea secolului al XIV-lea Baia a căzut pradă unui incendiu devastator, lucru dovedit de săpăturile din zona centrală a aşezării şi în afară de acest incendiu săpăturile mai surprind un altul la sfârşitul secolului al XIV-lea, apoi unul de mici proporţii în prima parte a domniei lui Alexandru cel Bun.

       În noaptea de 14 spre15 decembrie 1467 s-a petrecut unul din cele mai importante evenimente din istoria oraşului pentru că atunci a poposit aici Matei Corvin cu armata sa care erau în drum spre capitala Moldovei, Suceava, pentru a o asedia. Ştefan Vodă a aflat de popasul armatei lui Corvin la Baia şi a atacat-o, în noaptea aceea târgul fiind o uriaşă torţă. După acest eveniment, din cenuşa în care era transformată, Baia a fost reclădită casă cu casă, stradă cu stradă. În memoria acelor evenimente, Ştefan a ridicat, potrivit tradiţiei, Biserica Albă.

    Biserica Albă, Baia

Dacă în 1599 la Baia existau 3000-3500 de familii, din secolul al XVII-lea oraşul începe să decadă. Cauzele ce au contribuit la scăderea importanţei oraşului au fost: orientarea comerţului Moldovei spre sud-est, slăbirea relaţiilor cu Bistriţa şi Rodna lucru care a atras după sine abandonarea vechiului drum comercial care trecea pe aici, migrarea meşteşugarilor şi negustorilor către alte centre meşteşugăreşti. La toate aceste cauze s-au adăugat şi unele evenimente politice care au determinat o nesiguranţă şi o grăbire a părăsirii oraşului de către negustori şi meşteşugari. În 1741 aşezarea mai purta încă titulatura de oraş.              

In 1768 se pomeneşte într-un document pentru prima dată despre ruralizarea aşezării având în vedere că apare următoarea formulare "satul Baia, ce s-a numit mai înainte târg". Mai târziu condiţia sa a fost agravată de apariţia pe dealul de la nord de sat a noului târg Falticeni întemeiat la 1780.

            În ianuarie 1871,  satul Baia forma singur comuna cu 2665 de  locuitori.

După o lungă perioadă de decădere economică şi chiar morală a populaţiei de aici, în 1904 apare pe aceste meleaguri cel care avea să fie "eroul civilizator" al satului, marele învăţător Nicolae Stoleru. Acesta a hotărât să îşi pună întreaga capacitate de muncă în slujba ţăranilor de aici, pentru emanciparea lor spirituală. Astfel, pune bazele unei cooperative săteşti şi determină închiderea cârciumilor particulare, înfiinţează Banca Populară "Ştefan cel Mare" încercând în acest mod să stăvilească avântul pe care îl luaseră cămătarii, deschide o brutărie şi o cofetărie, întemeiază societatea de  cumpătare "Unirea", Casa de Sfat şi Citire împreună cu un grup mic de învăţători cu viziuni asemănătoare, scoate publicaţia "Vestitorul Satelor" şi continuă propaganda împotriva alcoolismului, superstiţiilor şi ignoranţei.

Astăzi comuna este formată din două sate: Baia şi Bogata. Aici se găsesc 4 şcoli, tot atâtea grădiniţe, Şcoala de Arte şi Meserii „Nicolae Stoleru” (poartă numele în memoria şi cinstea celui care a fost învăţătorul Nicolae Stoleru), 5 parohii ortodoxe pe stil nou şi una pe stil vechi ( Biserica "Adormirea Maicii Domnului" Baia, Biserica "Sfântul Gheorghe"Baia, Biserica "Sfântul Ioan cel Nou" Baia, Biserica "Sfânta Cuvioasa Parascheva" Baia, Biserica "Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavril" Bogata), două cămine culturale (câte unul în fiecare sat, reprezentativ fiind Căminul Cultural "Profesor Gheorghe Maxim Miserciu" din satul Baia), un muzeu etnografic, Biblioteca Comunală ”Mihai Gafiţa” şi o asociaţie sportivă „Avântul” Baia. Pe teritorul satului Baia se află şi ruinele catedralei catolice de la începutul sec. XV (pe vremea când era oraş, la Baia a locuit un număr foarte mare de creştini catolici).

Demult istoria ne spune

Că Baia-i leagănul Moldovei

Din turnurile ei străbune

Zburat-au vulturii Sucevei

La Baia-i sfânt lăcaş al ţării

Se-aude gloria străbună

Din munţi şi până-n largul mării

Prin glorii a ajuns stăpână……

(Imnul localităţii Baia)

Prof. Ioana Simian